- Joined
- Jun 24, 2021
- Messages
- 1,645
- Solutions
- 2
- Reaction score
- 1,757
- Points
- 113
- Deals
- 666
Dextrometorfanul (DXM) și somniferele
DXM este un inhibitor al tusei care acționează asupra sistemului nervos central (SNC) și are proprietăți disociative și unele sedative. Acesta se găsește uneori în medicamentele fără prescripție medicală pentru tuse și răceală. Atunci când este combinat cu somnifere, există un potențial de sedare crescută și depresie respiratorie, ceea ce poate fi periculos.
Mecanismul de interacțiune dintre DXM și somnifere se datorează în primul rând efectelor lor sedative combinate asupra SNC. Dextrometorfanul acționează asupra receptorului N-metil-D-aspartat (NMDA) și inhibă glutamatul, un neurotransmițător excitator. Acest lucru duce la o scădere a activității neuronale, care poate duce la sedare. De asemenea, acționează ca un inhibitor neselectiv al recaptării serotoninei.
Somniferele, cum ar fi benzodiazepinele și sedativele-hipnotice non-benzodiazepine, sporesc efectele acidului gamma-aminobutiric (GABA), un neurotransmițător inhibitor care reduce activitatea cerebrală și promovează somnul. Și chiar dacă mecanismul de acțiune al somniferelor diferă de benzodiazepine și nu implică interacțiunea directă cu DXM, vectorul general pentru depresia SNC ne permite să prevedem reacții nedorite.
Efectele secundare ale combinării DXM și a somniferelor pot include sedare excesivă, amețeli, confuzie, respirație încetinită și chiar comă. Este important să rețineți că riscurile asociate acestei combinații sunt mai mari la persoanele cu probleme respiratorii și la cele care sunt în vârstă sau au alte afecțiuni medicale.
Luați în considerare interacțiunile DXM cu diferite grupuri de somnifere:
Benzodiazepine: Temazepam, Estazolam, Triazolam, Diazepam (Valium). Într-un bad trip, cantități mici de benzodiazepine pot fi utilizate pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor. Cu toate acestea, este important să rețineți că combinarea acestor substanțe poate crește riscul de ataxie și sedare, ceea ce ar putea duce la o pierdere neașteptată a cunoștinței la doze mai mari. Dacă acest lucru se întâmplă, există riscul de aspirație a vărsăturilor dacă persoana nu este plasată în poziția de recuperare. Așadar, este esențial să fiți prudent atunci când utilizați benzodiazepine pentru a gestiona o bad trip cu DXM.
În cazul majorității celorlalte grupuri de somnifere, sunt de așteptat reacții adverse similare benzodiazepinelor. În același timp, utilizarea altor grupe de somnifere pentru a gestiona "bad trip" poate fi mai puțin eficientă. Alte grupuri includ:
Hipnoticele non-benzodiazepine (Zolpidem, Eszopiclone, Zaleplon).
Agoniștii receptorilor de melatonină (Ramelteon, Tasimelteon ).
Antagoniști ai receptorilor de orexină (Suvorexant).
Barbiturice (Fenobarbital, Pentobarbita).
Antihistaminice: Difenhidramină, Doxilamină. Medicamentele din acest grup pot încărca sistemul citocromului P450. Și anume, enzima CYP2D6, care este responsabilă de procesarea DXM. Ca urmare, concentrarea și eliminarea substanței vor fi dificile, ceea ce va crește riscurile de reacții adverse grave. Cum ar fi depresie respiratorie, confuzie, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie, somnolență sau amețeli, greață severă sau vărsături, hipertonicitate musculară, iritabilitate sau neliniște motorie și ataxie.
Unele antidepresive pot fi, de asemenea, eficiente în promovarea somnului (Trazodone, Doxepin). În acest caz, riscurile sunt mult mai mari. Utilizarea DXM împreună cu antidepresivele poate crește șansele de sindrom serotoninic. Unele dintre simptome includ confuzie, halucinații, convulsii, modificări extreme ale tensiunii arteriale, creșterea ritmului cardiac, febră, tremurături, spasme musculare, greață, vărsături și diaree. Cazurile severe pot duce la comă și chiar la deces.
Având în vedere cele de mai sus, recomandăm tratarea acestei combinații cu mare precauție sau, în unele cazuri, evitarea acestei combinații în orice condiții.
Last edited by a moderator: