Un solvent bun pentru cristalizare trebuie să aibă o solubilitate ridicată pentru solut, precum și un potențial ridicat de recuperare. Aceasta înseamnă că solventul pentru răcirea cristalizării ar trebui să fie astfel încât să aibă o solubilitate ridicată pentru solut la o temperatură ridicată și o solubilitate relativ scăzută la o temperatură scăzută (adică un coeficient ridicat de solubilitate la temperatură). Solubilitatea inițială determină dimensiunea cristalizatorului, în timp ce coeficientul de temperatură al solubilității determină randamentul. În cazul cristalizării prin înecare, solventul ar trebui să aibă o solubilitate ridicată pentru solut, în timp ce solubilitatea ar trebui să scadă foarte mult atunci când se adaugă anti-solventul. Ecuațiile 2 și 3 pot fi utilizate pentru a evalua potențialul de recuperare pentru cristalizările prin răcire și, respectiv, prin înecare. Dacă aveți nevoie de ajutor sau vă răzgândiți să comandați, trimiteți-mi un PM direct.