Protonitazena și fentanilul sunt amândouă opioide sintetice puternice, dar diferă în ceea ce privește structura chimică, potența și, eventual, efectele lor. Fentanilul aparține clasei de opioide fenilpiperidinice. Structura sa chimică este caracterizată de un inel de piperidină conectat la o grupă fenil. Protonitazena face parte din clasa opioidelor benzimidazolice. Structura sa include un inel benzimidazol, care este distinct de structura fenilpiperidinică a fentanilului.
Fentanilul este de aproximativ 50 până la 100 de ori mai puternic decât morfina. Această potență ridicată contribuie la eficacitatea sa în gestionarea durerii, dar și la riscul de supradozaj. Protonitazena este considerată a fi chiar mai puternică decât fentanilul. Studiile inițiale și rapoartele anecdotice sugerează că ar putea fi de câteva ori mai puternic, dar comparațiile exacte pot varia.
Atât fentanilul, cât și protonitazena sunt analgezice puternice datorită acțiunii lor asupra receptorilor mu-opioizi din creier. Ambele medicamente pot induce euforie, ceea ce contribuie la potențialul lor de abuz. Intensitatea euforiei ar putea fi similară, deși experiențele individuale pot varia. Datorită potenței sale mai mari, protonitazena ar putea induce o euforie mai puternică sau mai rapidă. Ambele opioide deprimă semnificativ funcția respiratorie, ceea ce reprezintă un factor de risc major pentru supradozajul fatal. Puterea mai mare a protonitazenei crește acest risc.
Fentanilul are un debut rapid și o durată scurtă de acțiune. Profilul farmacocinetic al protonitazenei este mai puțin bine documentat, dar poate avea un debut similar sau chiar mai rapid, cu o durată potențial mai lungă datorită potenței sale.
În timp ce protonitazena și fentanilul au multe asemănări, protonitazena este potențial mai puternică și prezintă astfel un risc mai mare de supradozaj. Structurile lor chimice diferite înseamnă, de asemenea, că pot avea profiluri farmacologice și profiluri de efecte secundare ușor diferite.